sicar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SICÁR, sicari, s. m. (Rar) Asasin, ucigaș tocmit. – Din
it. sicario, fr. sicaire.sicar (Dicționar de neologisme, 1986)SICÁR s.m. (
Rar) Asasin, ucigaș tocmit. [Cf. it.
sicario, fr.
sicaire < lat.
sicarius <
sica – pumnal].
sicar (Marele dicționar de neologisme, 2000)SICÁR s. m. asasin, ucigaș tocmit. (< it.
sicario, fr.
sicaire, lat.
sicarius)
sicar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sicár (rar)
s. m.,
pl. sicárisicar (Dicționaru limbii românești, 1939)*sicár m. (lat.
sicarius, d.
sica, pumnal). Asasin plătit, cuțitar.
sicar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SICÁR, sicari, s. m. (Rar) Asasin, ucigaș plătit. — Din
it. sicario, fr. sicaire.