sicaiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SICÁIȚĂ, sicaițe, s. f. (
Reg.) Instrument de fier, lung, subțire și ascuțit la vârf, cu care se descarcă plasa în timpul scoaterii năvodului; sacoviță. [
Pr.:
-ca-i-] –
Et. nec.sicaiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sicáiță (
reg.)
(-ca-i-) s. f.,
g.-d. art. sicáiței; pl. sicáițesicaiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SICÁIȚĂ, sicaițe, s. f. (
Reg.) Instrument de fier, lung, subțire și ascuțit la vârf, cu care se descarcă plasa în timpul scoaterii năvodului; sacoviță. [
Pr.: -
ca-i-] —
Et. nec.