sic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIC1 adv. Cuvânt care înseamnă „așa”, scris, de obicei între paranteze (adesea urmat de semnul exclamării) și folosit ca indicație pentru ca cititorii să știe că o greșeală dintr-un text reprodus aparține originalului, adică autorului respectiv, și nu comentatorului. –
Cuv. lat.sic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIC2 interj. v. sâc.sic (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)sic s.n. (reg.) pământ care conține calcar sau silitră.
sic (Dicționar de neologisme, 1986)SIC adv. Cuvânt (care se pune de obicei între paranteze într-un text citat) pentru a arăta că e întocmai după original, cu greșeala sau cu ciudățenia sa. [< lat.
sic – așa, întocmai].
sic (Marele dicționar de neologisme, 2000)SIC adv. (între paranteze într-un text citat) întocmai după original. (< lat.
sic)
sic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sic (-curi), s. n. (Înv.) Foiță de alamă, paietă.
Mag. sík (Tiktin; Gáldi,
Dict., 158),
cf. sb.,
slov.,
ceh. sik. –
Der. șicui, vb. (
înv., a auri, a acoperi cu aur).
sic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SIC, com. in
jud. Cluj, situată în zona dealurilor Sicului; 2.697
loc. (2005). Piscicultură în iazuri și heleșteie. În arealul
com. S. se află o rezervație ornitologică (biocomplexul acvatic „Stufărișurile de la Sic”), care constituie loc de pasaj pentru păsările migratoare. În satul
S., menționat documentar în 1291, se află o biserică din
sec. 13 (azi biserică reformată), cu forme de tranziție de la arhitectura romanică la cea gotică, ce păstrează fragmente de picturi murale interioare din
sec. 14, bisericile de lemn
Sf. Ioan Gură de Aur (1707), cu decor sculptat și turn-clopotniță cu foișor pe pronaos, și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1731) și o biserică romano-catolică (1758-1795).
sic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sic (
lat.)
adv.sic (Dicționaru limbii românești, 1939)*sic, cuv. latin care înseamnă „așa* (V. conj.
și 2) și se întrebuințează la citațiunĭ ca să nu creadă cititoru că e vre-o greșeală, ci că e chear așa (V. la
răzlog).
sic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sic adv. așa: se pune în paranteze, în urma unui text citat, spre a nu considera ca eronată forma-i curioasă sau neprobabilă.