sfătos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFĂTÓS, -OÁSĂ, sfătoși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Căruia îi place să povestească; care vorbește cu înțelepciune, care este bun povățuitor; vorbăreț. –
Sfat +
suf. -os.sfătos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sfătós adj. m.,
pl. sfătóși; f. sfătoásă, pl. sfătoásesfătos (Dicționaru limbii românești, 1939)sfătós, -oásă adj.
Pop. Fam. Bun de sfat, de vorbă, de taifas, de poveștĭ.
sfătos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sfătos a.
1. plin de sfaturi, vorbăreț:
țăran sfătos; 2. fig inteligent, spiritual.
sfătos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFĂTÓS, -OÁSĂ, sfătoși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Căruia îi place să povestească; care vorbește cu înțelepciune, care este bun povățuitor; vorbăreț. —
Sfat +
suf. -
os.