sfănțuică(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SFĂNȚÚICĂ,sfănțuici, s. f. (Înv.) Sfănțoaică. – Sfanț + suf. -uică.
sfănțuică(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) sfănțúică (înv.) s. f., g.-d. art. sfănțúicii; pl. sfănțúici
sfănțuică(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SFĂNȚUÍCĂ,sfănțuici, s. f. (înv.) Sfănțoaică. — Sfanț + suf. -uică.