sfănțuială(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SFĂNȚUIÁLĂ,sfănțuieli, s. f. (Fam.) Acțiunea de a sfănțui și rezultatul ei. – Sfănțui + suf. -eală.
sfănțuială(Dicționar de argou al limbii române, 2007) sfănțuială,sfănțuieli s. f.1. mituire 2. acceptare de mită
sfănțuială(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) sfănțuiálă (fam.) s. f., g.-d. art. sfănțuiélii; pl. sfănțuiéli
sfănțuială(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SFĂNȚUIÁLĂ,sfănțuieli, s. f. (Fam.) Acțiunea de a sfănțui și rezultatul ei. — Sfănțui + suf. -eală.
sfănțuĭală(Dicționaru limbii românești, 1939) sfănțuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a sfănțuĭ.