sfănțoaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFĂNȚOÁICĂ, sfănțoaice, s. f. (
Înv.) Monedă care valora jumătate de sfanț. –
Sfanț +
suf. -oaică.sfănțoaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sfănțoáică (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. sfănțoáicei; pl. sfănțoáicesfănțoaică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sfănțoaică f. jumătate sfanț.
sfănțoaică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFĂNȚÓAICĂ, sfănțoaice, s. f. (
înv.) Monedă care valora jumătate de sfanț. —
Sfanț +
suf. -oaică.sfănțoaĭcă (Dicționaru limbii românești, 1939)sfănțoáĭcă f., pl.
e (d.
sfanț).
Vechĭ. Jumătate de sfanț.