sfănțișor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SFĂNȚIȘÓR,sfănțișori, s. m. Diminutiv al lui sfanț. – Sfanț + suf. -ișor.
sfănțișor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) sfănțișór s. m., pl. sfănțișóri
sfănțișor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SFĂNȚIȘÓR,sfănțișori, s. m. Diminutiv al lui sfanț. — Sfanț + suf. -ișor.