sfâșietură - explicat in DEX

sfâșietură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SFÂȘIETÚRĂ, sfâșieturi, s. f. Locul unde s-a sfâșiat ceva; ruptură, gaură; bucată sfâșiată din ceva; sfâșiere. [Pr.: -și-e-] – Sfâșia + suf. -tură.

sfâșietură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sfâșietúră (-și-e-) s. f., g.-d. art. sfâșietúrii; pl. sfâșietúri

sfâșietură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SFÂȘIETÚRĂ, sfâșieturi, s. f. Locul unde s-a sfâșiat ceva; ruptură, gaură; bucată sfâșiată din ceva; sfâșiere. [Pr.: -și-e-] — Sfâșia + suf. -tură.