sfârâitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFÂRÂITÓR, -OÁRE, (
1)
sfârâitori, -oare, adj., (
2)
sfârâitori, s. f. 1. Adj. Care sfârâie.
2. S. f. Jucărie de copii care, prin învârtire, produce un sfârâit; bâzâitoare, zbârnâitoare. [
Pr.:
-râ-i-] –
Sfârâi +
suf. -tor.sfârâitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sfârâitór (-râ-i-) adj. m.,
pl. sfârâitóri; f. sg. și
pl. sfârâitoáresfârâitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFÂRÂITÓR, -OÁRE, (
1)
sfârâitori, -oare, adj., (
2)
sfârăitori, s. f. 1. Adj. Care sfârâie.
2. S. f. Jucărie de copii care, prin învârtire, produce un sfârâit; bâzâitoare, zbâmâitoare. [
Pr.: -
râ-i-] –
Sfârâi +
suf. -
tor.