sfârcâi - explicat in DEX

sfârcâi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SFÂRCÂÍ, sfấrcâi, vb. IV. Tranz. (Reg.) A trece cu putere (și cu zgomot) aerul pe nas; a smârcâi, a smiorcăi. – Cf. smârcâi.

sfârcâi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sfârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sfấrcâie, imperf. 3 sg. sfârcâiá; conj. prez. 3 să sfấrcâie

sfârcâi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SFÂRCÂÍ, sfấrcâi, vb. IV. Tranz. (Reg.) A trece cu putere (și cu zgomot) aerul pe nas; a smârcâi, a smiorcăi. — Cf. smârcâi.