sfrijit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFRIJÍT, -Ă, sfrijiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Slab, jigărit, pipernicit. –
V. sfriji.sfrijit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sfrijit a. slab și pipernicit;
cu chipul sfrijit ca o iazmă. ISP. [Origină necunoscută].
sfrijit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFRIJÍT, -Ă, sfrijiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Slab, jigărit, pipernicit. —
V. sfriji.