sfriji (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFRIJÍ, sfrijésc, vb. IV.
Refl. A-și pierde vlaga; a deveni zbârcit, uscat; a slăbi, a se usca, a se jigări. –
Et. nec.sfriji (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!sfrijí (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se sfrijéște, imperf. 3
sg. se sfrijeá; conj. prez. 3
să se sfrijeáscăsfriji (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFRIJÍ, sfrijesc, vb. IV.
Refl. A-și pierde vlaga; a deveni zbârcit, uscat; a slăbi, a se usca, a se jigări. —
Et. nec.