sfredeli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFREDELÍ, sfredelésc, vb. IV.
1. Tranz. A găuri, a perfora (cu sfredelul).
2. Tranz. Fig. (Despre priviri, despre senzații dureroase etc.) A pătrunde, a străbate (ca un sfredel); a scormoni. ♦ A străpunge mediul înconjurător, străbătându-l, făcându-și drum.
3. Refl. Fig. A se mișca în spirale, a forma spirale. – Din
sfredel.sfredeli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sfredelí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. sfredelésc, imperf. 3
sg. sfredeleá; conj. prez. 3
să sfredeleáscăsfredelì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sfredelì v.
1. a găuri cu sfredelul;
2. a se înfunda;
apele se sfredelesc în adânci vârtejuri OD.
sfredeli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFREDELÍ, sfredelesc, vb. IV.
1. Tranz. A găuri, a perfora (cu sfredelul).
2. Tranz. Fig. (Despre priviri, despre senzații dureroase etc.) A pătrunde, a străbate (ca un sfredel); a scormoni. ♦ A străpunge mediul înconjurător, străbătându-l, făcându-și drum.
3. Refl. Fig. A se mișca în spirale, a forma spirale. — Din
sfredel.