sfredeluș - explicat in DEX

sfredeluș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SFREDELÚȘ, sfredeluși, s. m. I. Diminutiv al lui sfredel (1). II. 1. (Ornit.) Pitulice. 2. (Entom.; și în sintagma sfredelușul lemnului) Larva răchitarului. – Sfredel + suf. -uș.

sfredeluș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sfredelúș s. m., pl. sfredelúși

sfredeluș (Dicționaru limbii românești, 1939)
sfredeluș m. (d. sfredel, din cauza vioicĭiuniĭ mișcărilor. O păsărică foarte mică și vioaĭe, numită și împărătuș, impărâțel, bourel, gătejel și cĭoclejel (troglodýtes párvulus). Aușel (regulus cristátus). Numele unuĭ pitic isteț din poveștĭ (prichindel). V. pitulice.

sfredeluș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sfredeluș m. 1. păsărică cântăreață foarte măruntă. (Troglodytes parvulus); 2. nume de pitic isteț (în basme). [Lit. sfredel mic: pasărea e numită astfel după liniile undulate ale penelor sale, iar piticul după mișcările-i vioi și sprintene].

sfredeluș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SFREDELÚȘ, sfredeluși, s. m. I. Diminutiv al lui sfredel (1). II. 1. (Ornit.) Pitulice. 2. (Entom.; și în compusul sfredelușul-lemnului) Larva răchitarului. — Sfredel + suf. -uș.