sfredelitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFREDELITÚRĂ, sfredelituri, s. f. Gaură făcută cu sfredelul. –
Sfredeli +
suf. -tură.sfredelitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sfredelitúră s. f.,
g.-d. art. sfredelitúrii; pl. sfredelitúrisfredelitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFREDELITÚRĂ, sfredelituri, s. f. Gaură făcută cu sfredelul. —
Sfredeli +
suf. -
tură.