sfredelitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFREDELITÓR, -OÁRE, sfredelitori, -oare, adj. 1.Care sfredelește.
2. Fig. Care pătrunde, străbate (ca un sfredel); (despre ochi, privire) care privește atent, cercetător; pătrunzător, iscoditor, scormonitor. ♦ (Despre idei, sentimente) Care chinuiește, roade, macină. –
Sfredeli +
suf. -tor.sfredelitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sfredelitór adj. m.,
pl. sfredelitóri; f. sg. și
pl. sfredelitoáresfredelitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFREDELITÓR, -OÁRE, sfredelitori, -oare, adj. 1. Care sfredelește.
2. Fig. Care pătrunde, străbate (ca un sfredel); (despre ochi, privire) care privește atent, cercetător; pătrunzător, iscoditor, scormonitor. ♦ (Despre idei, sentimente) Care chinuiește, roade, macină. —
Sfredeli +
suf. -
tor.