sfredelit(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SFREDELÍT s. n. Faptul de a (se) sfredeli; găurire, perforare. – V. sfredeli.
sfredelit(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) sfredelít s. n.
sfredelit(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SFREDELÍT s. n. Faptul de a (se) sfredeli, găurire, perforare. — V. sfredeli.