sfredeleac(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SFREDELEÁC,sfredeleacuri, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui sfredel (1). – Sfredel + suf. -eac.
sfredeleac(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) sfredeleác (reg.) s. n., pl. sfredeleácuri
sfredeleac(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) sfredeleac n. sfredel mic: dă de o secure, de o funie și de un sfredeleac CR.
sfredeleac(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SFREDELEÁC,sfredeleacuri, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui sfredel (1). — Sfredel + suf. -eac.