sfeștoc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFEȘTÓC, sfeștoace, s. n. Mănunchi de busuioc folosit pentru stropirea cu apă sfântă. –
Cf. rus. svitok, bg. svităk.sfeștoc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sfeștóc s. n.,
pl. sfeștoácesfeștoc (Dicționaru limbii românești, 1939)sfeștóc V.
sfiștoc.sfeștoc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sfeștoc n. mătăuz:
un sfeștoc de busuioc proaspăt NEGR. [Tras din
sfeștanie].
sfeștoc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFEȘTÓC, sfeștoace, s. n. Mănunchi de busuioc folosit pentru stropirea cu apă sfântă. —
Cf. rus. svitok, bg. svităk.