sfeșnic - explicat in DEX

sfeșnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SFÉȘNIC, sfeșnice, s. n. Suport special pentru lumânări, cu unul sau cu mai multe brațe. [Var.: (reg.) șféșnic, féșnic s. n.] – Din sl. sveštinikŭ.

sfeșnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sféșnic s. n., pl. sféșnice

sfeșnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
sféșnic și féșnic n, pl. e (din maĭ vechiu sveștnic, vsl. svĭeštinikŭ, rus. svĭeštnik, id., d. svĭet, lumină, auroră, lume. V. sfetesc, feștilă). Unealtă în care se înțepenește lumînarea ca să stea vertical și să ardă. V. poponeț, policandru.

sfeșnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sfeșnic n. unealtă de pus lumânări într’însa. [Vechiu-rom, sfeștnic = slav. SVIEȘTNIKŬ].

sfeșnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SFÉȘNIC, sfeșnice, s. n. Suport special pentru lumânări, cu unul sau cu mai multe brațe. [Var.: (reg.) șféșnic, féșnic s. n.] — Din sl. švestinikŭ.