sferdecel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFERDECÉL, sferdecei, s. m. (
Reg.) Fiecare dintre cei doi drugi de dedesubt de la scaunul căruței. –
Et. nec.sferdecel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sferdecél (
reg.)
s. m.,
pl. sferdecéi, art. sferdecéiisferdecel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFERDECÉL, sferdecei, s. m. (
Reg.) Fiecare dintre cei doi drugi de dedesubt de la scaunul căruței. —
Et. nec.