sfenoid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFENOÍD, sfenoide, s. n. Os nepereche, în formă de șa, situat la baza craniului între etmoid și occipital, care desparte cutia craniană de cavitățile vecine. ◊ (Adjectival)
Os sfenoid. – Din
fr. sphénoïde.sfenoid (Dicționar de neologisme, 1986)SFENOÍD, -Ă adj., s.n. (Os) în formă de șa, situat la baza craniului. [Pron.
-no-id. / < fr.
sphénoide, cf. gr.
sphen – colț,
eidos – formă].
sfenoid (Marele dicționar de neologisme, 2000)SFENOÍD, -Ă adj., s. n. (os median, nepereche, în formă de șa) situat la baza craniului. (< fr.
sphénoïde)
sfenoid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sfenoíd (os)
(-no-id) s. n.,
pl. sfenoídesfenoid (Dicționaru limbii românești, 1939)*sfenoíd, -ă adj. (vgr.
sphenoeidés, în formă de pană, despicat. V.
sferoid).
Anat. Cuneiform:
osu sfenoid (care formează nasu și mărginește orbitele). S. n., pl.
e. Sfenoidu, osu sfenoid.
sfenoid (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFENOÍD, sfenoide, s. n. Os nepereche, în formă de șa, situat la baza craniului între etmoid și occipital, care desparte cutia craniană de cavitățile vecine. ◊ (Adjectival)
Os sfenoid. — Din
fr. sphénoïde.