sfen - explicat in DEX

sfen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SFEN, sfenuri, s. n. Silicat natural de titan și de calciu cristalizat în sistemul monoclinic, de culoare galbenă-brună, lucios, frecvent în rocile eruptive. – Din fr. sphène.

sfen (Dicționar de neologisme, 1986)
SFEN s.n. (Chim.) Titanit. [< germ. Sphen, cf. gr. sphen – colț].

sfen (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SFEN¹ s. n. titan. (< germ. Sphen)

sfen (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SFEN²(O)- elem. „colț, unghi”. (< fr. sphén/o/-, cf. gr. sphen)

sfen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!sfen s. n., pl. sfénuri

sfen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SFEN, sfenuri, s. n. Silicat natural de titan și de calciu cristalizat în sistemul monoclinic, de culoare galbenă-brună, lucios, frecvent în rocile eruptive. — Din fr. sphène.