sfecliu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFECLÍU, -ÍE, sfeclii, adj. (
Pop.) Care este de culoarea rădăcinii de sfeclă. –
Sfeclă +
suf. -iu.sfecliu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sfeclíu (
pop.)
(sfe-cliu) adj. m.,
f. sfeclíe; pl. m. și
f. sfeclíisfecliu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFECLÍU, -ÍE, sfeclii, adj. (
Pop.) Care este de culoarea rădăcinii de sfeclă. —
Sfeclă +
suf. -
iu.