sfecli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFECLÍ, sfeclesc, vb. IV.
Tranz. (În
expr.)
A o sfecli = a ajunge într-o situație neplăcută, a o păți; a o băga pe mânecă. –
Cf. sfeclă.sfecli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!sfeclí (a o ~) (
pop.,
fam.)
(sfe-cli) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. o sfeclésc; imperf. 3
sg. o sfecleá; conj. prez. 3
să o sfecleáscăsfecli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFECLÍ, sfeclesc, vb. IV.
Tranz. (în
expr.)
A o sfecli = a ajunge într-o situație neplăcută, a o păți; a o băga pe mânecă. —
Cf. sfeclă.sfeclì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sfeclì v.
fam. a-și pierde cumpătul:
băiatului îi veni inima la loc, căci o cam sfeclise ISP. [Lit. a se face roșu ca sfecla (v.
făstâcì)].