sfeștanie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFEȘTÁNIE, sfeștanii, s. f. Slujbă religioasă oficiată de preot la începerea unei activități, la darea în folosință a unei construcții etc. sau la diferite cerințe ale credincioșilor, constând în rugăciuni și în stropirea cu apă sfințită. [
Var.: (
reg.)
feștánie s. f.] – Din
sl. [o]
svenštenije.sfeștanie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sfeștánie (-ni-e) s. f.,
art. sfeștánia (-ni-a), g.-d. art. sfeștániei; pl. sfeștánii, art. sfeștániile (-ni-i-)sfeștanie (Dicționaru limbii românești, 1939)sfeștánie și
feștánie și (vechĭ)
sfeșténie f. (vsl.
svenšieniĭe, d.
sveniŭ, sfînt; rus.
svĕaščénie. V.
sfînt). Sfințirea apeĭ la Bobotează (sfeștania mare), la inaugurărĭ, la deschiderea unuĭ an școlar ș.a.
Triv. Înjurătură în care e pomenită sfeștania. – Vechĭ și
osfeștánie și -
énie (vsl.
osvenšteniĭe). V.
pogrebanie, grijanie.sfeștanie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sfeștanie f. sfințirea mică a apei la ocaziuni solemne (în opozițiune cu
Boboteaza sau sfințirea cea mare). [Rut. SĬVIEȘTENIIE].
sfeștanie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFEȘTÁNIE, sfeștanii, s. f. (La ortodocși) Slujbă religioasă, constând din rugăciuni și stropirea eu apă sfințită, oficiată de preot în anumite împrejurări. [
Var.: (
reg.)
feștánie s. f.] — Din
sl. [o]
svenštenije.