sfătui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFĂTUÍ, sfătuiesc, vb. IV.
1. Tranz. A da cuiva un sfat (
1): a povățui, a îndruma; a îndemna.
2. Refl. A cere cuiva părerea sau sfatul (
1); a se consfătui, a se înțelege cu cineva.
3. Intranz. (
Pop.) A sta la vorbă, la taifas; a conversa. –
Sfat +
suf. -ui.