sfârc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)SFÂRC, sfấrcuri, s. n. 1. Vârf flexibil (al unor organe sau obiecte) ◊
Sfârcul urechii. 2. Țesut cartilaginos care îmbracă suprafețele articulare ale oaselor; zgârci.
3. Vârf al mamelei; mamelon, gurgui. (derformare din
zgârc, apropiat de răd. expresivă
sfâr; cf. spârc) [def.
NODEX]