sfârâitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFÂRÂITÓR, -OÁRE, (
1)
sfârâitori, -oare, adj., (
2)
sfârâitori, s. f. 1. Adj. Care sfârâie.
2. S. f. Jucărie de copii care, prin învârtire, produce un sfârâit; bâzâitoare, zbârnâitoare. [
Pr.:
-râ-i-] –
Sfârâi +
suf. -tor.