sfantuire - explicat in DEX



sfănțui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SFĂNȚUÍ, sfănțuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A mitui. 2. A lua mită, a stoarce bani de la cineva; a înșela pe cineva. – Sfanț + suf. -ui.

Alte cuvinte din DEX

SFANTUICA SFANTUIALA SFANTUI « »SFANTUITOARE SFANTUITOR SFANTUL