sfătuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFĂTUITÓR, -OÁRE, sfătuitori, -oare, s. m. și
f. Persoană care dă sfaturi; povățuitor. [
Pr.:
-tu-i-] –
Sfătui +
suf. -tor.sfătuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sfătuitór (-tu-i-) s. m.,
pl. sfătuitórisfătuitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sfătuitor m. cel ce sfătuiește.
sfătuitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFĂTUITÓR, -OÁRE, sfătuitori, -oare, s. m. și
f. Persoană care dă sfaturi; povățuitor. [
Pr.: -
tu-i-] —
Sfătui +
suf. -
tor.