sfătos - explicat in DEX

sfătos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SFĂTÓS, -OÁSĂ, sfătoși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Căruia îi place să povestească; care vorbește cu înțelepciune, care este bun povățuitor; vorbăreț. – Sfat + suf. -os.

sfătos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sfătós adj. m., pl. sfătóși; f. sfătoásă, pl. sfătoáse

sfătos (Dicționaru limbii românești, 1939)
sfătós, -oásă adj. Pop. Fam. Bun de sfat, de vorbă, de taifas, de poveștĭ.

sfătos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sfătos a. 1. plin de sfaturi, vorbăreț: țăran sfătos; 2. fig inteligent, spiritual.

sfătos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SFĂTÓS, -OÁSĂ, sfătoși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Căruia îi place să povestească; care vorbește cu înțelepciune, care este bun povățuitor; vorbăreț. — Sfat + suf. -os.