sfătoșenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFĂTOȘÉNIE, sfătoșenii, s. f. Însușirea de a fi sfătos. –
Sfătos +
suf. -enie.sfătoșenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sfătoșénie (-ni-e) s. f.,
art. sfătoșénia (-ni-a), g.-d. sfătoșénii, art. sfătoșénieisfătoșenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFĂTOȘÉNIE s. f. Însușirea de a fi sfătos. —
Sfătos +
suf. -
enie.