sfărâmător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFĂRÂMĂTÓR, sfărâmătoare, s. n. Mașină sau unealtă folosită pentru sfărâmarea diverselor materiale; berbec. –
Sfărâma +
suf. -ător.sfărâmător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sfărâmătór s. n.,
pl. sfărâmătoáresfărâmător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFĂRÂMĂTÓR, sfarămătoare, s. n. Mașină sau unealtă folosită pentru sfărâmarea diverselor materiale; berbec. —
Sfărâma +
suf. -
ător.