sfănțuitor - explicat in DEX

sfănțuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SFĂNȚUITÓR, -OÁRE, sfănțuitori, -oare, s. m. și f. (Fam.) Persoană care sfănțuiește. [Pr.: -țu-i-] – Sfănțui + suf. -tor.

sfănțuitor (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
sfănțuitor, sfănțuitori s. m. persoană care dă sau care primește mită

sfănțuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sfănțuitór (fam.) (-țu-i-) s. m., pl. sfănțuitóri

sfănțuitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SFĂNȚUITÓR, -OÁRE, sfânțuitori, -oare, s. m. și f. (Fam.) Persoană care sfănțuiește. [Pr.: -țu-i-] — Sfănțui + suf. -tor.