sfântuleț - explicat in DEX

sfântuleț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SFÂNTULÉȚ, sfântuleți, s. m. (Pop.) Sfințișor. – Sfânt + suf. -uleț.

sfântuleț (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
sfântuléț, sfântuléți, s.m. (pop.) 1. sfințișor. 2. om fățarnic.

sfântuleț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sfântuléț s. m., pl. sfântuléți

sfântuleț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sfântuleț m. fățarnic. [Cf. sub raportul sensului, it. santone].

sfântuleț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SFÂNTULÉȚ, sfântuleți, s. m. (Pop.) Sfințișor. — Sfânt + suf. -uleț.