sextet - explicat in DEX

sextet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SEXTÉT, sextete, s. n. 1. Compoziție muzicală pentru șase voci sau șase instrumente. ♦ Ansamblu de șase voci sau șase instrumente care execută împreună o compoziție muzicală. 2. Echipă de volei sau de gimnastică alcătuită din șase jucători sau jucătoare. – Din germ. Sextett.

sextet (Dicționar de neologisme, 1986)
SEXTÉT s.n. 1. Ansamblu compus din șase persoane (instrumentiști sau cântăreți) care execută împreună o piesă muzicală; muzica scrisă pentru un astfel de ansamblu; sextuor. 2. Echipă de volei sau de gimnastică alcătuită din șase jucători sau jucătoare. [Pl. -te, -turi. / < germ. Sextett].

sextet (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SEXTÉT s. n. 1. formație vocală sau instrumentală din șase interpreți; compoziție pentru o astfel de formație; sextuor. 2. echipă de volei sau de gimnastică alcătuită din șase jucători (jucătoare). (< germ. Sextett)

sextet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sextét s. n., pl. sextéte

sextet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SEXTÉT, sextete, s. n. 1. Compoziție muzicală pentru șase voci sau șase instrumente. ♦ Ansamblu de șase voci sau șase instrumente care execută împreună o compoziție muzicală. 2. Echipă de volei sau de gimnastică alcătuită din șase jucători sau jucătoare. — Din germ. Sextett.