sextă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÉXTĂ, sexte, s. f. 1. Treapta a șasea a gamei diatonice.
2. Intervalul de la orice notă dată până la cea de-a șasea, în ordinea gamei diatonice. – Din
fr. sexte.sextă (Dicționar de neologisme, 1986)SÉXTĂ s.f. (
Muz.) Interval într-o gamă diatonică, cuprinzând șase note consecutive; treapta a șasea de la o treaptă dată. [< lat.
sextus, cf. fr.
sexte, germ.
Sexte].
sextă (Marele dicționar de neologisme, 2000)SÉXTĂ s. f. (muz.) interval într-o gamă diatonică de șase trepte; treapta a șasea de la o treaptă dată; supradominantă. (< fr.
sexte, germ.
Sexte)
sextă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)séxtă s. f.,
g.-d. art. séxtei; pl. séxtesextă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÉXTĂ, sexte, s. f. 1. Treapta a șasea a gamei diatonice.
2. Intervalul de la orice notă dată până la cea de-a șasea, în ordinea gamei diatonice. — Din
fr. sexte.