sexagenar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEXAGENÁR, -Ă, sexagenari, -e, s. m. și
f. (Adesea adjectival) Persoană care a împlinit vârsta de șaizeci de ani sau are între șaizeci și șaptezeci de ani. – Din
fr. sexagénaire, lat. sexagenarius.sexagenar (Dicționar de neologisme, 1986)SEXAGENÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Om) în vârstă de șaizeci de ani. [Cf. fr.
sexagénaire, lat.
sexagenarius].
sexagenar (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEXAGENÁR, -Ă adj., s. m. f. (om) în vârstă de 60 de ani. (< sexagénaire, lat.
sexagenarius)
sexagenar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sexagenár s. m.,
pl. sexagenárisexagenar (Dicționaru limbii românești, 1939)*sexagenár, -ă adj. (lat.
sexagenarius). Care e în etate de 60 de anĭ.
sexagenar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEXAGENÁR, -Ă, sexagenari, -e, s. m. și
f. (Adesea adjectival) Persoană care a împlinit vârsta de șaizeci de ani sau are între șaizeci și șaptezeci de ani. — Din
fr. sexagénaire, lat. sexagenarius.