șevretă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘEVRÉTĂ, șevrete, s. f. Piele de ovine tăbăcită cu săruri minerale, caracterizată prin finețe, moliciune, elasticitate, netezime și prin rezistență relativ redusă, servind la confecționarea fețelor de încălțăminte pentru femei și copii. – Din
fr. chevrette, germ. Chevrette.