severitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEVERITÁTE s. f. Însușirea de a fi sever (
1); asprime, strășnicie; comportarea unei persoane severe; exigență, austeritate, rigiditate. – Din
fr. sévérité, lat. severitas, -atis.severitate (Dicționar de neologisme, 1986)SEVERITÁTE s.f. Asprime, strășnicie; rigiditate. [Cf. fr.
sévérité, lat.
severitas].
severitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEVERITÁTE s. f. asprime, exigență, rigiditate, austeritate. (< fr.
sévérité, lat.
severitas)
severitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)severitáte s. f.,
g.-d. art. severitắțiiseveritate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)severitate f. strășnicie.
severitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEVERITÁTE s. f. Însușirea de a fi sever (
1); asprime, strășnicie; comportarea unei persoane severe; exigență, austeritate, rigiditate. — Din
fr. sévérité, lat. severitas, -atis.