sever (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEVÉR, -Ă, severi, -e, adj. 1. (Despre oameni; adesea adverbial) Care judecă și pedepsește fară indulgență; exigent, pretențios, riguros. ♦ Care nu admite abateri de la normele sau regulile stabilite, care nu admite circumstanțe atenuante; rigid.
Lege severă. ♦ (Despre aspectul, expresia, manifestările oamenilor) Lipsit de blândețe, aspru, grav. ♦
P. ext. Solemn.
2. Fără multe ornamente; sobru, auster. – Din
fr. sévère, lat. severus.sever (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)séver s.n. sg. (înv.)
1. nord, septentrion.
2. nume de vânt care bate dinspre nord.
sever (Dicționar de neologisme, 1986)SEVÉR, -Ă adj. 1. Aspru, lipsit de blândețe; grav. ♦ Pretențios; strașnic, riguros.
2. Rigid, aspru, serios.
3. Lipsit de ornamente inutile; sobru; auster. [< fr.
sévère, it.
severo, lat.
severus].
sever (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEVÉR, -Ă ASPRU, LIPSIT DE BLÂNDEȚE; grav. ◊ exigent, pretențios; strașnic, riguros. 2. rigid, serios, solemn. 3. lipsit de ornamente inutile; sobru; auster. (< fr.
sévère, lat.
severus)
sever (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sevér adj. m.,
pl. sevéri; f. sevéră, pl. sevéresever (Dicționaru limbii românești, 1939)séver n., pl.
e (vsl.
sĭeverŭ).
L. V. Nord. Vînt de nord.
sever (Dicționaru limbii românești, 1939)*sevér, -ă adj. (lat.
severus. V.
perseverez). Aspru, riguros, fără indulgentă:
judecător, examin sever. Care exprimă severitate:
privire severă. Aspru, auster, serios:
moravuri severe. Fără multe ornamente:
arhitectură severă. Adv. În mod sever.
sever (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sever a.
1. strașnic, care cere o extremă regularitate, puțin dispus la indulgență:
legislator sever, lege severă; 2. fără ornamente:
arhitectură severă; 3. fig. care denotă rigoarea:
o privire severă. ║ n. ceeace este sever.
sever (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Sever m. V.
Septimiu și
Alexandru.sever (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEVÉR, -Ă, severi, -e, adj. 1. (Despre oameni; adesea adverbial) Care judecă și pedepsește fără indulgență; exigent, pretențios, riguros. Care nu admite abateri de la normele sau regulile stabilite, care nu admite circumstanțe atenuante; rigid.
Lege severă. ♦ (Despre aspectul, expresia, manifestările oamenilor) Lipsit de blândețe, aspru, grav. ♦
P. ext. Solemn.
2. Fără multe ornamente; sobru, auster. — Din
fr. sévère, lat. severus.