servocomandă - explicat in DEX

servocomandă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SERVOCOMÁNDĂ, servocomenzi, s. f. Comandă automată sau semiautomată la care forța de inițiere a comenzii este amplificată prin utilizarea energiei produse de o sursă auxiliară. – Din fr. servocommande.

servocomandă (Dicționar de neologisme, 1986)
SERVOCOMÁNDĂ s.f. Mecanism auxiliar servind pentru a înlocui prin amplificare forța musculară a omului necesară funcționării unui ansamblu. [Cf. fr. servocommande].

servocomandă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SERVOCOMÁNDĂ s. f. mecanism auxiliar pentru a înlocui prin amplificare forța musculară a omului, necesară funcționării unui ansamblu. (< fr. servocommande)

servocomandă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
servocomándă s. f., g.-d. art. servocoménzii; pl. servocoménzi

servocomandă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SERVOCOMÁNDĂ, servocomenzi, s. f. Comandă automată sau semiautomată la care forța de inițiere a comenzii este amplificată prin utilizarea energiei produse de o sursă auxiliară. — Din fr. servocommande.