servo (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SERVO- Element de compunere care intră în denumirea unor sisteme tehnice (sau a unor mărimi caracteristice acestora) în care, cu ajutorul unei energii mici folosite pentru comandă, se declanșează
dezvoltarea unei energii utile mari. – Din
fr. servo-.servo (Dicționar de neologisme, 1986)SERVO- Element prim de compunere savantă având semnificația de „aservit”, „aservitor” pentru elementul care urmează. [Var.
serv-. / < fr., it.
servo-].
servo (Marele dicționar de neologisme, 2000)SERVO- elem. „auxiliar”, „mecanism automat”. (< fr.
servo-, cf.
lat. servus, sclav)
servo (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SERVO- Element de compunere cu sensul „aservit”, „auxiliar”, care intră în denumirea unor sisteme tehnice (sau a unor mărimi caracteristice acestora). — Din
fr. servo-.