servitudine - explicat in DEX

servitudine (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SERVITÚDINE, servitudini, s. f. (Rar) Servitute. – Din lat. servitudo, -inis.

servitudine (Dicționar de neologisme, 1986)
SERVITÚDINE s.f. (Rar) Servitute. [Cf. lat. servitudo, fr. servitude].

servitudine (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SERVITÚDINE s. f. servitute. (< fr. servitude, lat. servitudo)

servitudine (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
servitúdine (rar) s. f., g.-d. art. servitúdinii; pl. servitúdini

servitudine (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
servitudine f. servitute juridică.

servitudine (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SERVITÚDINE, servitudini, s. f. (Rar) Servitute. — Din lat. servitudo, -inis.