servit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SERVÍT1, servituri, s. n. Servire. –
V. servi.servit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SERVÍT2, -Ă, serviți, -te, adj. Slujit, ajutat. ♦ (La unele jocuri cu mingea sau de noroc) Pus în joc. –
V. servi.servit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)servít s. n.servit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SERVÍT1 s. n. Servire. —
V. servi.servit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SERVÍT2, -Ă, serviți, -te, adj. Slujit, ajutat. ♦ (La unele jocuri cu mingea sau de noroc) Pus în joc. —
V. servi.