servil - explicat in DEX

servil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SERVÍL, -Ă, servili, -e, adj. (Livr.) 1. Slugarnic; lingușitor, supus. ♦ (Rar) Care ține de condiția de serv. 2. Care se conformează riguros, fără rezerve modelului; lipsit de originalitate. Imitare servilă. ♦ (Despre traduceri și traducători) Care se ține în mod formal de original, neglijând conținutul, ideile; literal. – Din fr. servile, lat. servilis.

servil (Dicționar de neologisme, 1986)
SERVÍL, -Ă adj. 1. Slugarnic; lingușitor; supus. 2. Care se conformează riguros modelului; lipsit de originalitate. ♦ (Despre traduceri) Care se ține în mod formal de original, neglijând conținutul; literal. [< fr. servile].

servil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SERVÍL, -Ă adj. 1. referitor la condiția de sclav. ◊ slugarnic; lingușitor; supus. 2. care se conformează riguros modelului; lipsit de originalitate. ◊ (despre traduceri) care se ține în mod formal de original, neglijând conținutul; literal. (< fr. servile, lat. servilis)

servil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
servíl (livr.) adj. m., pl. servíli; f. servílă, pl. servíle

servil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*servíl, -ă adj. (lat. servilis). De rob saŭ de șerb: condițiune servilă. Fig. Slugarnic, tîrîtor, lingușitor ordinar, josnic: om, caracter servil. Care se tine prea aproape de original: imitațiune servilă. Adv. În mod servil.

servil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
servil a. 1. ce ține de starea servului: condițiune servilă; 2. fig. târîtor, înjositor: lingușire servilă; 3. care ține prea mult la imitațiunea unui model sau la litera unui text original: traducere servilă.

servil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SERVÍL, -Ă, servili, -e, adj. (Livr.) 1. Slugarnic; lingușitor, supus. ♦ (Rar) Care ține de condiția de serv. 2. Care se conformează riguros, fără rezerve modelului; lipsit de originalitate. Imitare servilă. ♦ (Despre traduceri și traducători) Care se ține în mod formal de original, neglijând conținutul, ideile; literal. — Din fr. servile, lat. servilis.