servietă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SERVIÉTĂ, serviete, s. f. Geantă (mare), mai ales de piele, cu una sau mai multe despărțituri, în care se poartă acte, cărți etc. [
Pr.:
-vi-e-] – Din
fr. serviette.servietă (Dicționar de neologisme, 1986)SERVIÉTĂ s.f. Geantă de piele, de material plastic etc. cu una sau cu mai multe despărțituri. [Pron.
-vi-e-. / < fr.
serviette].
servietă (Marele dicționar de neologisme, 2000)SERVIÉTĂ s. f. geantă de piele, de material plastic etc. cu una sau cu mai multe despărțituri. (< fr.
serviette)
servietă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)serviétă (-vi-e-) s. f.,
g.-d. art. serviétei; pl. serviéteservietă (Dicționaru limbii românești, 1939)*serviétă f., pl.
e (fr.
servĭette. V.
șervet). Mare portofoliŭ de purtat acte și care se ține supsuoară orĭ atîrnat de o toartă:
un avocat cu servĭeta supsuoară.servietă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SERVIÉTĂ, serviete, s. f. Geantă (mare), mai ales de piele, cu una sau mai multe despărțituri, în care se poartă acte, cărți etc. [
Pr.: -
vi-e-] — Din
fr. serviette.