serviciu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SERVÍCIU, servicii, s. n. 1. Acțiunea de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva.
2. Ocupație pe care o are cineva în calitate de salariat; slujbă.
3. Subdiviziune în administrația internă a unei instituții, întreprinderi etc., cuprinzând mai multe secții.
4. Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinație specială. –
Fr. service (
lat. lit. servitium).
serviciu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SERVÍCIU, servicii, s. n. 1. Acțiunea, faptul de a servi, de a sluji; formă de muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. ◊
Expr. A fi (sau
a se pune) în serviciul cuiva (sau
a ceva) = a sluji, a servi unei persoane sau unui scop, unei idei etc. ♦ (În construcție cu verbele „a face”, „a aduce”) Faptă, acțiune care servește, avantajează pe cineva; îndatorire, obligație. ◊
Expr. A face un prost (sau
un rău) serviciu cuiva = a face cuiva (fără voie) un rău. ♦
Scară de serviciu = scară secundară într-un imobil (pentru acces la dependințe).
2. Ocupație pe care o are cineva în calitate de angajat; slujbă. ♦ Îndatorire care revine cuiva în calitate de angajat; îndeplinirea acestei îndatoriri. ◊
Serviciu militar = stagiu la care sunt obligați, prin lege, cetățenii unui stat pentru a se instrui din punct de vedere militar în rândurile forțelor armate.
Serviciu comandat = însărcinare, atribuție, misiune specială încredințată cuiva spre executare.
Serviciu divin (sau
religios) = slujbă religioasă. ◊
Expr. (Despre angajați, ostași, elevi)
(A fi) de serviciu = (a fi) însărcinat cu o misiune specială în cadrul obligațiilor profesionale.
A intra în serviciu = a deveni salariat. ♦ Funcție.
Serviciu de casier. 3. Subdiviziune în administrația internă a unei instituții, întreprinderi etc. cuprinzând mai multe secții;
p. ext. colectivul de muncă corespunzător.
4. Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinație specială.
Serviciu de cafea. 5. Mulțime ordonată în timp a regimurilor succesive ale unui sistem tehnic.
6. (Sport) Punere în joc a mingii. – Din
fr. service, lat. servitium.serviciu (Dicționar de neologisme, 1986)SERVÍCIU s.n. 1. Acțiunea, faptul de a servi, de a sluji. ♦ Slujbă, post, funcție. ♦
A fi (sau
a se pune)
în serviciul cuiva (sau
a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, unei cauze etc.
2. Secție administrativă a unei instituții, a unei întreprinderi etc. ♦ Personalul care încadrează o astfel de secție.
3. Serviciu militar = stagiu militar.
4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦
A face un rău serviciu cuiva = a face cuiva (fără voie) o neplăcere. ♦
Scară de serviciu = scară secundară într-un imobil.
5. Succesiunea în timp a regimurilor de funcționare ale unui sistem tehnic împreună cu duratele lor. ♦ Ansamblu de instalații tehnice care concurează la desfășurarea în bune condiții a unei activități tehnice, industriale sau publice principale.
6. Totalitatea tacâmurilor, porțelanurilor, sticlăriei din aceeași garnitură în care se servește mâncarea la masă.
7. (
În diverse sporturi) Punerea în joc a mingii. [Pron.
-ciu, pl.
-ii. / < fr.
service, it.
servizio, lat.
servitium].
serviciu (Marele dicționar de neologisme, 2000)SERVÍCIU s. n. 1. Acțiunea, faptul de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. ♦ slujbă, post, funcție. ◊
a fi (sau a se pune) în serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, cauze etc.;
state de serviciu = listă a posturilor, a funcțiilor ocupate de un funcționar, de un militar.
2. Secție administrativă a unei instituții, întreprinderi etc. ♦ (pl.) sector al economiei în care se desfășoară o activitate utilă, menită să satisfacă anumite nevoi sociale.
3. serviciu militar = stagiu militar;
serviciu comandat = misiune specială încredințată cuiva spre executare.
4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦
a face un rău serviciu cuiva = a face cuiva (fără voie) o neplăcere. ♦
scară de serviciu = scară secundară într-un imobil.
5. Succesiunea în timp a regimurilor de funcționare ale unui sistem tehnic împreună cu duratele lor. ♦ ansamblu de instalații tehnice care concurează la desfășurarea în bune condiții a unei activități tehnice, industriale sau publice principale.
6. Garnitură de vase, de sticlărie, de lenjerie de masă.
7. serviciu divin = slujbă religioasă.
8. (sport) Punerea în joc a mingii. (< fr.
service, lat.
servitium)
serviciu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)servíciu [
ciu pron. ciu]
s. n.,
art. servíciul; pl. servícii, art. servíciile (-ci-i-)serviciu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)serviciu n.
1. acțiunea și starea celui ce servește:
a intra în serviciu; 2. cele ce sunt de făcut într’o casă;
3. mod de a servi:
serviciu prost; 4. post, funcțiunea celui ce servește Statul:
servicii civile, administrative, militare; 5. stare de militar:
serviciul armatei este obligatoriu pentru fiecare cetățean dela 21 până la 50 de ani; serviciul sanitar, număr necesar de medici, farmaciști și veterinari, destinat pentru serviciul spitalelor militare și ambulanțelor;
6. Serviciul credincios, medalie instituită în 1878 spre a recompensa serviciile funcționarilor;
7. organizarea lucrărilor unei administrațiuni:
serviciul poștelor; 8. ajutor, sprijin:
a oferi cuiva serviciile sale; 9. vasele și pânza de masă:
serviciu de porțelan; 10. număr de mâncări servite în acelaș timp:
primul serviciu; 11. cult celebrat la biserică:
serviciu divin.serviciu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SERVÍCIU, servicii, s. n. 1. Acțiunea, faptul de a servi, de a sluji; formă de muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. ◊
Expr. A fi (sau
a se pune)
în serviciul cuiva (sau
a ceva) = a sluji, a servi unei persoane sau unui scop, unei idei etc. ♦ (în construcție cu verbele „a face”, „a aduce”) Faptă, acțiune care servește, avantajează pe cineva; îndatorire, obligație. ◊
Expr. A face un prost (sau
un rău)
serviciu cuiva = a face cuiva (fără voie) un rău. ♦
Scară de serviciu = scară secundară într-un imobil (pentru acces la dependințe).
2. Ocupație pe care o are cineva în calitate de angajat; slujbă. ♦ Îndatorire care revine cuiva în calitate de angajat; îndeplinirea acestei îndatoriri. ◊
Serviciu militar = stagiu la care sunt obligați, prin lege, cetățenii unui stat pentru a se instrui din punct de vedere militar în rândurile forțelor armate.
Serviciu comandat = însărcinare, atribuție, misiune specială încredințată cuiva spre executare.
Serviciu divin (sau
religios) = cultul divinității exprimat prin cuvinte și gesturi ritualice. ◊
Expr. (Despre angajați, ostași, elevi)
(A fi) de serviciu = (a fi) în tură de lucru la locul de muncă; de gardă.
A intra în serviciu = a deveni salariat. ♦ Funcție.
Serviciu de casier. 3. Subdiviziune, fără personalitate juridică, a unei întreprinderi sau instituții;
p. ext. colectivul de muncă corespunzător.
4. Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinație specială.
Serviciu de cafea. 5. Mulțime ordonată în timp a regimurilor succesive ale unui sistem tehnic.
6. (Sport) Punere în joc a mingii. — Din
fr. service, lat. servitium.serviciŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*servíciŭ n. (fr.
service, d. lat.
servitium. Cp. cu
vițiŭ). Acțiunea de a servĭ, starea de slugă:
Ion e în serviciŭ la noĭ. Muncă, funcțiune, slujbă:
serviciŭ greŭ. Funcțiune, post, ocupațiune, slujbă:
a găsĭ un serviciŭ, a avea 30 de anĭ de serviciŭ. Locu unde servești:
mă duc la serviciŭ. Oficiŭ, slujbă:
serviciŭ divin. Folos, utilitate:
acest lucru nu maĭ face nicĭ un serviciŭ. Totalitatea oamenilor organizațĭ p. a aduce serviciĭ publice:
serviciŭ sanitar al armateĭ (mediciĭ și farmaciștiĭ cu soldațiĭ lor), serviciŭ poștal, municipal
ș.a. Tacîm de masă: un serviciŭ de porțelan, de ceaĭ.
Pl. Ajutor, sprijin, îndatorirĭ: a oferi serviciile tale cuĭva,
a aduce serviciĭ cuĭva. Serviciu militar,
împlinirea obligațiuniĭ de militar. A fi de serviciŭ,
a fi de jurnă, a fi de rlnd la împlinirea unui serviciŭ pe care-l fac maĭ mulțĭ pe rînd (de ex., un ofițer la cazarmă). A intra în serviciŭ,
a începe un serviciŭ (o slujbă). Oamenĭ de serviciŭ,
servitorĭ. Scară, ușă de serviciŭ,
scară, ușă secundară p. servitorĭ, furnisorĭ ș.a. Serviciu credincios,
o medalie românească instituită la 1878 p. a-ĭ recompensa pe funcționariĭ credincĭoșĭ.